Film David; 4 ani si 3 luni

Am dat ieri peste filmul asta cu David si Moni unde David isi arata talentele.
Bucuria de a demonstra ca stie, dorinta de a comunica arata cat de atipic e autismul lui.
Mie imi vine foarte greu sa cred ca asta se intampla acum 3 ani si ca David s-a schimbat atat de mult. Nu pentru ca n-as fi avut incredere in potentialul lui, ci pentru ca saltul pe care l-a facut in dezvoltare este urias. De aceea, David este eroul nostru!

E greu de imaginat ca de la un copil care la peste 4 ani nu avea pensa digitala bine formata, nici lateralitatea stabilita inca, care de-abia pronunta cateva cuvinte si exprima doar nevoi extrem de simple, a ajuns astazi, 3 ani mai tarziu, un elev in clasa pregatitoare care scrie cuvinte dupa dictare si incepe sa rezolve adunari si scaderi.

O poveste cu bunici, parinti si copii

Povestea asta e destul de trista, este cea a  parintilor prea mult absenti din viata copiilor lor, este a bunicilor care exista, dar de fapt nu mai sunt demult  si a copiilor care isi doresc mai multa afectiune si mai multa atentie. E o poveste moderna in care unele roluri sunt inversate, iar altele anulate. Pentru ca povestile din viata nu sunt ca cele din carti.

Despre parinti absenti? Majoritatea sunt tati; in modelul familiei traditionale, tatal este cel plecat sa munceasca, in timp ce mama creste copiii. Chiar daca mama are o slujba sau e casnica, e mai prezenta in viata copiilor decat tatal. Ea poarta povara deciziilor. E mama care isi creste si isi educa copiii.