David si invatarea (1)

Ceea ce am observat eu ca parinte, ca David isi pierde repede concentrarea, ca oboseste repede, se vede si la scoala. E bine ca Dna invatatoare stie cu ce se confrunta si are grija ca David sa fie asezat cat mai aproape de catedra, departe de geam si usa ca sa fie cat mai putin distras.

Este cu siguranta dificil sa lucrezi la clasa cu un copil ca David si cu inca 26 de copii tipici pe langa el, dar pentru adevaratii profesionisti din invatamant nimic nu pare dificil.

Primul calificativ

In fiecare octombrie, ma trece un asa un fior rece si neplacut, stiind ca David urmeaza sa fie evaluat pe fuga, dupa vreo trei ceasuri de asteptare, de catre neuropsihiatru si un psiholog.
 Am progresat de la  "nu stim daca va face fata in scoala de masa" la "nu veti avea probleme la scoala" (de masa, se-ntelege). Usurinta cu care specialistii romani dau diagnostice si ofera pronosticuri pe termen lung nu are egal. Investigatiile de mantuiala duc la concluzii si mai inepte. Asa ca in fiecare an astept cu interes "noutatile" despre David.

Anul asta nu m-am dus eu, a fost doar sotul, am aflat ca David "nu va avea probleme la scoala"; cognitia e adecvata varstei. Problemele, pe langa stereotipii si autostimulari, sunt din spectrul socializarii si al limbajului, care nu se ridica deocamdata la standardul varstei biologice.
De aceea e important ca un copil cu autism sa fie printre cei tipici.

Ce inseamna tipic pe la noi, pe la tara ?

David si-ar dori sa poata lipsi de la scoala si cand nu e bolnav. Sa poata spune si el colegilor cu satisfactie: "n-am venit la scoala pentru ca am avut treaba".

Dar David stie de la noi, parintii, ca educatia este foarte importanta  si ca e singura cale de a realiza ceva bun si frumos in viata. Deci, nu lipsim aiurea de la scoala.

E obisnuit cu munca si ii place sa faca lectii, sa scrie, sa socoteasca. Rezultatele incep sa se vada. Este primul calificativ primit de David la "Comunicare in limba romana".