Senzatii de toamna

Scoala

David e in clasa intai si ii place extrem de mult la scoala. Imi amintesc ca mie imi placea sa invat, dar uram scoala din cauza invatatoarei mele.  Tovarasa mea, cotata drept bun pedagog, facea carte cu noi impunand disciplina cu rigla de lemn. Nu, nu m-a lovit niciodata, dar era suficient sa-i vad pe ai mei colegi pedepsiti sau sa o aud tipand ca sa fiu foarte speriata. Asa se facea educatie atunci. Lucrurile s-au schimbat mult in bine pentru copiii nostri.

David e un elev fericit . In fiecare zi lucram cate ceva impreuna pentru ca are deja teme de casa. Ii place sa scrie, chiar daca de multe ori se mai opreste, se mai joaca cu guma de sters, cu creioanele. Il incurajez mereu sa mai faca un rand sau doua. Ma intreaba:

-Crezi ca Doamna o sa se bucure?
-Cu siguranta, ii spun.
Si-atunci mai face un rand, doua, trei. Cat mai multe si mai frumoase.

David si sentimentele

A trecut cea mai frumoasa vara din viata mea. A aparut Georgel, cel mult visat, acum fecior de peste 5 kg si a crescut si s-a (mai) maturizat si David. La David ma uit cu atat de multa mirare; o data pentru ca-mi pare Gulliver pe langa fratele lui si inca o data pentru ca-l aud citind din ce in ce mai bine. Si ma emotionez. Imi vine sa plang de bucurie ca am ajuns aici. Si multumesc Cerului.