miercuri, 28 ianuarie 2015

Despre eroi

Lumea traieste cu impresia ca faptele glorioase ocupa prima pagina a ziarelor, cand de fapt nu se intampla asa. Eroii zilelor noastre sunt cei care de cele mai multe ori traiesc in anonimat sau sunt cunoscuti in comunitati locale mai mari sau mai mici.



Pentru mine, eroi sunt aceia care nu se simt deranjati de faptul ca au primit un copil "altfel". Pentru mine eroi sunt mame ca Milena Pruna sau ca Mariana Ilies care in loc sa se resemneze ca statul nu le da si  nu le ajuta, si-au luat destinul in propriile maini. Si nu doar ca au reusit sa-si ajute propriii copii, dar ii ajuta si pe ai altora care nu stiu ce drum sa apuce si cum sa-si salveze copiii.

Vorbesc despre oameni care (cunoscuti publicului sau nu) nu se tem sa-si schimbe viata pentru copiii lor si care primesc cu naturalete faptul ca ai lor copii sunt diferiti. Pentru ei nici un efort nu e prea mare si nici un sacrificiu nu e o povara. Ca n-au facut copii ca sa se laude cu ei si sa-si duca la capat propriile lor vise neimplinite. Eroi sunt aceia care merg pe drumuri nebatute si carora nu le este teama sa ia decizii radicale atunci cand puii lor sunt in pericol.


Marturisesc ca cei mai multi parinti pe care ii cunosc isi considera odraslele genii. Uita foarte usor ca genialitatea se insoteste de alte necazuri de multe ori. Si pentru ca uita asta, normalitatea sau inteligenta usor peste medie e de multe ori un chin pentru copilul  impins de la spate sa faca cat mai multe si la scoala si acasa si sa performeze in activitati extra-scolare, ceea ce pe termen lung nu aduce beneficii. Ma intreb unde e joaca si unde e copilaria.

Nu exista parinte care sa nu greseasca si de aceea, probabil ca alegand calea de mijloc aceea a regulilor, dar si a flexibilitatii, a responsabilizarii prin joaca dar si a seriozitatii, a judecatii drepte in ceea ce priveste abilitatile, dar si defectele copilului, am putea sa crestem adulti echilibrati emotional.


De ce poze cu David la un astfel de text? Priviti-l bine, oameni buni! El este cel mai mare erou pentru mine, este copilul care ne-a iubit atat de mult incat a parasit lumea lui pentru a trai intr-a noastra, care il speria de moarte. Si desi n-a facut nimic din ce trebuia la timpul considerat potrivit, totusi a reusit sa sprinteze de la 3 la 7 ani, recuperand in mare parte ce lipsea.

Va  mai amintiti de Fat Frumos din lacrima? Cum crestea el miraculos intr-o luna cat altii intr-un an? Asa si David; a crescut miraculos in 4 ani cat altii in 7. 

Try to beat that!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu