luni, 15 septembrie 2014

Prima zi de scoala

La ziua asta m-am tot gandit. Orice parinte se gandeste la ea cu emotie. Am indraznit sa ma gandesc tot la asta si dupa ce am primit diagnosticul. Gandeam asa: ne-au mai ramas 4 ani pana la inceperea scolii. Trebuie sa facem totul, Doamne Ajuta! Si cred ca a ajutat mai mult El decat am putut noi sa facem. Astazi mi-am adus aminte de toti oamenii care ne-au iesit in cale si care au pus ceva din sufletul lor in David.


sâmbătă, 6 septembrie 2014

De toamna

David este plictisit peste masura.

"Cand incepe scoala?" e intrebarea pe care o aud aproape zilnic. Nu mai are rabdare si din pacate tot ce am fi vrut sa-i oferim vara asta nu ne-a iesit din ratiuni ce tin de sanatatea noastra, a parintilor. As fi vrut sa evadam pentru cateva zile si nu s-a putut. Apoi mi-ar fi placut sa am mai multa vlaga sa lucrez cu el; marturisesc cu toata vinovatia din lume ca nu am facut asta.

Totusi a avut realizari importante; si-a facut prieteni si a invatat sa se dea pe bicicleta, si-a mai dorit un catel pe care l-a adoptat si de care are grija. Catelul, un Negrut frumos, abandonat de vecini, slabut si chinuit, si-a gasit un stapan zburdalnic. David are acum catelul potrivit pentru el. Stapanului nu-i prea convine sa se tot spele pe maini dupa ce se joaca Negrutul. Dar o face in cele din urma.
Negrut l-a ajutat sa faca tranzitia inspre Aldo, de care, in ciuda blandetii si pufoseniei lui, David se temea. Golden Retriverul este un caine masiv asa ca teama e oarecum explicabila. Dar acum, David ii comanda lui Aldo:" stai jos"; Aldo se executa iar David, fericit, il mangaie pe cap si ii spune: " Bravo!"

Va jur ca in mare, cam asta e si terapia comportamentala aplicata, un fel de dresaj.