De-abia am asteptat sa se se incheie saptamana ca sa pot scrie despre David. Iar aceasta e o postare de sarbatoare desi David n-a avut o saptamana prea buna nefiind prea adaptabil la caldura sau mai degraba la schimbari radicale de presiune atmosferica.
Dar David a terminat primul an in gradinita de masa la Gradinita nr 1 din Gilau judetul Cluj. Ce victorie e aceasta! Cu atat mai mult cu cat nu am avut insotitor pentru David, nu ne-am fi putut nicicum permite sa platim pe cineva. Asadar a fost cu siguranta un an dificil pentru David intr-o grupa cu 25 de copii chiar daca prea rar au fost chiar toti prezenti.
David n-ar fi reusit fara pretiosul lui ajutor. La ea s-a referit mai intai ca la " tanti doamna" pentru ca acum spre final de an scolar sa o pomeneasca pe Doamna. Doamna Simona Popescu este o educatoare minunata, cu dragoste de copii, cu mult tact si daruire pentru meseria pe care o face si care din pacate e mult prea putin pretuita in zilele noastre.
Cum am ajuns sa o cunoastem pe Doamna?
La inscriere s-a prezentat in mai anul trecut ( cu cerere si adeverinta medicala cu diagnostic de autism infantil) David cu Po(r)cul Piglet sub brat si Tati de mana ( atentie David a raspuns deja de atunci la intrebari : " cum te cheama?" "cati ani ai?" ). Am rasuflat usurati dar tot a trecut o vara cu emotii in care nu era zi sa nu ma gandesc cu groaza ca poate, totusi il vor refuza.
Iar in toamna ne-am dorit sa fie repartizat in grupa mijlocie insa ISJ CLuj cere ca toti copiii sa fie distribuiti pe grupe in functie de varsta si nu de abilitati. Si dupa ce-am trecut primul hop si ne-am inscris la Dna de la grupa mijlocie am ajuns de fapt la grupa mare. Aici am cunoscut-o pe Doamna, careia nici nu i-a fost teama de David si ne-a spus cu incredere:" incercam, sa vedem cum merge!"
Iar Doamna a incercat tot anul si a avut grija ca David sa se simta iubit, important, sa-si dezvolte si alte abilitati si sa progreseze enorm in cele 9 luni de la inceperea anului scolar.
Doamna a avut o disponibilitate mare in a ne asculta pe noi parintii, in a colabora cu noi, in a gasi activitati interesante pentru David si in a se documenta ea insasi despre autism. Desi doamna este de o mare modestie si spune ca nu e sigura daca a procedat cum trebuie sau daca a facut indeajuns pentru David.
MULTUMIM DOAMNA EDUCATOARE!
Am avut mari emotii primele dati cand Doamna a mai avut cate o zi libera si a fost inlocuita, ma temeam mereu ca nu va fi ascultator sau ca nu se va adapta altor persoane. De fiecare data, David a fost foarte ascultator, asta era primul lucru pe care Tati il afla mergand la gradi dupa el.
Doamna a reusit performanta de a-l integra pe David in ciuda diferenteler cognitive evidente intre el si ceilalti copii
-Doamna, David de ce nu stie sa deseneze? intreba cate-un copil
-Pentru ca a fost mai inainte la o gradinita la care nu se deseneaza..."
Sau le spunea ca David e putin mai mic decat ei si ca va ramane inca un an in grupa mare...Raspunsuri cum nu se poate mai potrivite pentru copii de 5-6 ani
Asa s-a ajuns la:
-Doamna eu am terminat, il ajut eu pe David...
Need I say more?
Asa a trecut anul cu doua serbari la care eu personal n-am reusit sa fiu prezenta. Se simte totusi bine alaturi de tata si s-a invatat ca mama e la serviciu.
La serbarea asta si-a spus poezia cu ajutor din partea doamnei educatoare:
Dar David a terminat primul an in gradinita de masa la Gradinita nr 1 din Gilau judetul Cluj. Ce victorie e aceasta! Cu atat mai mult cu cat nu am avut insotitor pentru David, nu ne-am fi putut nicicum permite sa platim pe cineva. Asadar a fost cu siguranta un an dificil pentru David intr-o grupa cu 25 de copii chiar daca prea rar au fost chiar toti prezenti.
David n-ar fi reusit fara pretiosul lui ajutor. La ea s-a referit mai intai ca la " tanti doamna" pentru ca acum spre final de an scolar sa o pomeneasca pe Doamna. Doamna Simona Popescu este o educatoare minunata, cu dragoste de copii, cu mult tact si daruire pentru meseria pe care o face si care din pacate e mult prea putin pretuita in zilele noastre.
Cum am ajuns sa o cunoastem pe Doamna?
La inscriere s-a prezentat in mai anul trecut ( cu cerere si adeverinta medicala cu diagnostic de autism infantil) David cu Po(r)cul Piglet sub brat si Tati de mana ( atentie David a raspuns deja de atunci la intrebari : " cum te cheama?" "cati ani ai?" ). Am rasuflat usurati dar tot a trecut o vara cu emotii in care nu era zi sa nu ma gandesc cu groaza ca poate, totusi il vor refuza.
Iar in toamna ne-am dorit sa fie repartizat in grupa mijlocie insa ISJ CLuj cere ca toti copiii sa fie distribuiti pe grupe in functie de varsta si nu de abilitati. Si dupa ce-am trecut primul hop si ne-am inscris la Dna de la grupa mijlocie am ajuns de fapt la grupa mare. Aici am cunoscut-o pe Doamna, careia nici nu i-a fost teama de David si ne-a spus cu incredere:" incercam, sa vedem cum merge!"
Iar Doamna a incercat tot anul si a avut grija ca David sa se simta iubit, important, sa-si dezvolte si alte abilitati si sa progreseze enorm in cele 9 luni de la inceperea anului scolar.
Doamna a avut o disponibilitate mare in a ne asculta pe noi parintii, in a colabora cu noi, in a gasi activitati interesante pentru David si in a se documenta ea insasi despre autism. Desi doamna este de o mare modestie si spune ca nu e sigura daca a procedat cum trebuie sau daca a facut indeajuns pentru David.
MULTUMIM DOAMNA EDUCATOARE!
Am avut mari emotii primele dati cand Doamna a mai avut cate o zi libera si a fost inlocuita, ma temeam mereu ca nu va fi ascultator sau ca nu se va adapta altor persoane. De fiecare data, David a fost foarte ascultator, asta era primul lucru pe care Tati il afla mergand la gradi dupa el.
Doamna a reusit performanta de a-l integra pe David in ciuda diferenteler cognitive evidente intre el si ceilalti copii
-Doamna, David de ce nu stie sa deseneze? intreba cate-un copil
-Pentru ca a fost mai inainte la o gradinita la care nu se deseneaza..."
Sau le spunea ca David e putin mai mic decat ei si ca va ramane inca un an in grupa mare...Raspunsuri cum nu se poate mai potrivite pentru copii de 5-6 ani
Asa s-a ajuns la:
-Doamna eu am terminat, il ajut eu pe David...
Need I say more?
Asa a trecut anul cu doua serbari la care eu personal n-am reusit sa fiu prezenta. Se simte totusi bine alaturi de tata si s-a invatat ca mama e la serviciu.
La serbarea asta si-a spus poezia cu ajutor din partea doamnei educatoare:
Furnica
Uite,vezi,sunt
hărnicuţa.
Ziua-ntreagă eu muncesc,
Şi deloc nu obosesc.
Greierele e mai mare,
Şi-mi cere iarna mâncare.
Vara cântă şi dansează,
Toată ziua se distrează!
Ziua-ntreagă eu muncesc,
Şi deloc nu obosesc.
Greierele e mai mare,
Şi-mi cere iarna mâncare.
Vara cântă şi dansează,
Toată ziua se distrează!
Dar a fost speriat de atata lume ( lucru care nu se intamplase la serbarea de Craciun) dar e clar ca l-a ajuns si caldura si oboseala. A stat serios, aproape suparat dar si-a spus poezia iar cand lumea l-a aplaudat a fost foarte multumit si a zambit. Dar nu a cantat ( desi erau cantece pe care le stia inca de anul trecut) si nici nu s-a ridicat in picioare alaturi de copii.
Poate am gresit ca nu am anticipat in povestea pe care i-am spus- o despre carnavalul- serbare si multimea. Ii spusesem doar ca va trebui sa poarte antene de furnicuta si sa-si spuna poezia.
Totusi, daca e sa privesc inapoi imi dau seama ca am pentru ce sa fiu recunoscatoare. La cat de putine resurse am avut, e o performanta ca am ajuns aici. Asa ca progresele noastre au fost unice, multe mamici ma streseaza cu intrebarea: "cata terapie ati facut?" Mult mai putina decat mi-as fi dorit insa din fericire exista oameni dedicati si in sistemul clasic de invatamant.
Iar in gradinita din Gilau, doamnele mi-au facut o impresie buna si nu pot uita cum ingrijitoarea; tanti Iulia nu a incetat sa-i dea buna dimineata lui David fara sa primeasca vreun raspuns de la el luni si luni de zile. Pana cand intr-o dimineata de primavara, David i-a si raspuns. De-acum David nu mai intra in gradinita fara sa salute pe toata lumea. Iar tot la doua saptamani dra Nia Mihaela angajata ca logoped al scolii din Gilau a lucrat cu David. Cred ca a e foarte important ca David e pus in situatie de a colabora cu persoane diferite, sa se adapteze, sa execute comenzi
Eu ma bucur ca aici, in comunitatea aceasta scolara lucrurile se intampla cum trebuie si pentru noi s-au petrecut cum nu se poate mai bine.
In ciuda sistemului educational de la noi care functioneaza defectuos pentru copii ca David, integrarea devine mai usoara daca ai de-a face cu oameni de calitate care nu discrimineaza, nu arata cu degetul si nu se dau in laturi de la a munci mai mult.
Totul depinde de disponibilitatea educatoarei de a lucra cu familia, de a fi deschisa la minte si la suflet, gata sa accepte o provocare si sa invete ceva nou.
Iar Dna Popescu a fost exact omul si educatoarea de care avea David nevoie. A devenit persoana lui de referinta de care s-a atatasat si de care a ascultat. Nu intamplator, David a respectat foarte bine toate regulile grupei ( nu stiam de ca acasa insista ca toate sertarele sa fie mereu perfect inchise :))
Ce va sfatuiesc in privinta gradinitei de masa?
1. Mergeti pe calea legala: inscriere cu acte in regula, plus certificat de orientare scolara de la CJRAE si certificat de incadrare in grad de handicap, NU ascundeti diagnosticul copilului;
2. Aratati disponibilitatea de a ajuta copilul, de a aduce insotitor/ shadow daca va puteti permite unul si mai ales daca sunteti la inceput de terapie. David a intrat in gradinita de masa dupa 2 ani de gradinita speciala.
3. Impartasiti educatoarei ce sa faca si ce sa nu faca ( de exemplu noi am recomandat ca David sa nu fie lasat sa se joace cu jocuri cu ate sau fire)
4. Continuati terapia sau munciti voi, parintii alaturi de copil
Restul nu mai depinde de noi, ceva vine si de Sus!
Vacanta placuta, Doamna Educatoare!
Totusi, daca e sa privesc inapoi imi dau seama ca am pentru ce sa fiu recunoscatoare. La cat de putine resurse am avut, e o performanta ca am ajuns aici. Asa ca progresele noastre au fost unice, multe mamici ma streseaza cu intrebarea: "cata terapie ati facut?" Mult mai putina decat mi-as fi dorit insa din fericire exista oameni dedicati si in sistemul clasic de invatamant.
Iar in gradinita din Gilau, doamnele mi-au facut o impresie buna si nu pot uita cum ingrijitoarea; tanti Iulia nu a incetat sa-i dea buna dimineata lui David fara sa primeasca vreun raspuns de la el luni si luni de zile. Pana cand intr-o dimineata de primavara, David i-a si raspuns. De-acum David nu mai intra in gradinita fara sa salute pe toata lumea. Iar tot la doua saptamani dra Nia Mihaela angajata ca logoped al scolii din Gilau a lucrat cu David. Cred ca a e foarte important ca David e pus in situatie de a colabora cu persoane diferite, sa se adapteze, sa execute comenzi
Eu ma bucur ca aici, in comunitatea aceasta scolara lucrurile se intampla cum trebuie si pentru noi s-au petrecut cum nu se poate mai bine.
In ciuda sistemului educational de la noi care functioneaza defectuos pentru copii ca David, integrarea devine mai usoara daca ai de-a face cu oameni de calitate care nu discrimineaza, nu arata cu degetul si nu se dau in laturi de la a munci mai mult.
Totul depinde de disponibilitatea educatoarei de a lucra cu familia, de a fi deschisa la minte si la suflet, gata sa accepte o provocare si sa invete ceva nou.
Iar Dna Popescu a fost exact omul si educatoarea de care avea David nevoie. A devenit persoana lui de referinta de care s-a atatasat si de care a ascultat. Nu intamplator, David a respectat foarte bine toate regulile grupei ( nu stiam de ca acasa insista ca toate sertarele sa fie mereu perfect inchise :))
Ce va sfatuiesc in privinta gradinitei de masa?
1. Mergeti pe calea legala: inscriere cu acte in regula, plus certificat de orientare scolara de la CJRAE si certificat de incadrare in grad de handicap, NU ascundeti diagnosticul copilului;
2. Aratati disponibilitatea de a ajuta copilul, de a aduce insotitor/ shadow daca va puteti permite unul si mai ales daca sunteti la inceput de terapie. David a intrat in gradinita de masa dupa 2 ani de gradinita speciala.
3. Impartasiti educatoarei ce sa faca si ce sa nu faca ( de exemplu noi am recomandat ca David sa nu fie lasat sa se joace cu jocuri cu ate sau fire)
4. Continuati terapia sau munciti voi, parintii alaturi de copil
Restul nu mai depinde de noi, ceva vine si de Sus!
Vacanta placuta, Doamna Educatoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu