Dupa tot chinul indurat cu dezintegrarea senzoriala a venit in sfarsit primavara. Iar schimbarea in comportamentul de joc a fost pe masura. Copilul speriat de iesitul afara si de natura se poarta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Exista mai multe atractii pentru el:
1. Parcul / locul de joaca de pe strada noastra aflat in plin soare ziua si deja cu aparate de joaca distruse in marea majoritate
Acolo ii place sa mearga cu bicicleta pe aleea cu dale. La aparatele de joaca pe care le gaseste frumoase in inca intregi se opreste si le foloseste.
Revenirea din parc acasa e cu scandal de obicei pentru ca nu prea vrea sa vina inapoi. Asta se intampla de obiscei cand e cu bicicleta.
2. Acasa are alta jucarie atractiva: nisipul. Are o groapa de nisip a lui de anul trecut care e iarasi proaspat umpluta cu nisip proaspat, curat si fin. Dar mai mult il atrage movila de nisip pe care s-a urcat inca din prima zi cand nisipul era inca umed. Mai nou isi ia avand de departe si alearga chiuind apoi plonjeaza in nisip.
Ce sa mai zic? Casa mi-e plina de nisip mai tot timpul pentru ca de multe ori David fie uita sa schimbe slapii de curte cu cei de casa fie nu vrea uneori.
"David, pune-ti slapii galbeni!"
Nu, albi ! se smiorcaie
"Galbeni"
"Albi" ( deja aici se rasteste si se maraie) si o tinem tot asa pana il pedepsesc
Am incercat si :
"Bine ia-i pe cei albi!"
"Iau albi! ( tot tipand)
"Bine, ia-i si calmeaza-te" , ii zic
Dar el continua circul cu "albi" pana il pedepsesc.
Revenind la nisip, iata prima zi:
3. Bicicleta are roti ajutatoare si lui David ii place sa pedaleze in parc. Bicicleta e o mare victorie. Urmeaza dupa muuuulte incercari cu tricicleta anii trecuti. Nici un copil cu o tulburare similara cu a lui David nu va putea direct trece la bicicleta fara putina experienta anterioara cu alte vehicule gen tricicleta. Imi amintesc ca am primit o tricicleta pe care David o folosesea neadecvat adica se aseaza pe ea invers cu fata spre spatele tricicletei. Daca incercam sa-l corectez iesea un scandal mostru iar tricicleta i se confisca. Mai ales pentru ca mersul pe tricicleta invers destabilizeaza si copilul cade de pe ea. Deci nu ne putem lauda cu mare succes intr-ale tricicletei. Mai mult succes a avut si are o masinuta de plastic fara pedale cu care David si acum se mai joaca.
Avand in vedere ca pentru majoritatea parintilor de copii autisti ca mine, o mare problema este bugetul familiei, trebuie sa deveniti creativi in privinta jucariilor:
1. Daca locuiti la bloc atunci obligatoriu, copilul trebuie zilnic scos in parc /locuri de joaca pentru copii. Acolo sunt destule jucarii de exterior: hinte, tobogane alte tipuri de leagane care ajuta mult la integrarea senzoriala. Ajuta mult daca mai intai merge cu terapeutul.
2. Daca locuiti la casa, atunci o groapa de nisip nu e greu de amenajat, un leagan nu e scump si se poate atarna de o creanga groasa a unui pom.
3. Copilul autist poate invata mult din natura: tati ii arata greieri, licurici, berze si alte vietati mai sunt pe la noi pe la Gilau.
4. Un catel poate fi de mare ajutor: copilul raspunde mult mai bine emotional la prezenta unui animal cum e cainele decat la solicitatile unui adult. Lui David ii place mult sa-i dea lui Aldo comanda:" stai jos!" si pe Tomi sa-l sperie lovind cu pietre in cusca lui. Ideea a fost ca tati sa-l invete sa arunce intr-un punct si sub forma " hai sa-l speriem pe Tomi!"jocul a avut un succes imens.
5. Sculele de genul: ciocan, surubelnita, chei, sunt bune de folosit ( evident sub supraveghere) drept jucarii. David are si sculele lui de plastic insa cele reale ii plac mai mult
De Paste, David a primit si o roaba cu lopatele si galetusa ca sa se joace si mai frumos la nisip. Si se joaca :)
Doamne Dumnezeule...
RăspundețiȘtergere