miercuri, 13 februarie 2013

David in bucatarie sau despre ergoterapie in autism

Chiar si in plin autism, David avea momente cand  se implica in activitati casnice. Iar cand diagnosticul s-a abatut asupra noastra, am explicat psihiatrului si dnei psiholog ca de fapt David se manifesta uneori  ca un copil care progreseaza. Psihologul nu ne-a crezut si chiar ne-a reprosat in repeta randuri, noua parintilor,  ca nu putem accepta diagnosticul.  Ca psiholog doamna respectiva ar fi trebuit sa stie ca acceptarea unei asemenea vesti nu se poate face pe loc; ca socul este atat de mare incat de-abia te poti aduna sa-ti duci copilul acasa si sa nu faci accident pe drumul de intoarcere.

Revenind la David, el era deja zidar si zugrav la 3 ani  si priceput intr-ale curateniei. Totusi aceste momente erau destul de rare. In stabilirea diagnosticului de autism se considera ca o activitate este realizata daca copilul o face constant, nu doar uneori.

Mie mi-au folosit fisa Portage  care e de baza in stabilirea nivelului de dezvoltate a copilului intre 0 - 6 ani si M-CHAT , cel din urma se foloseste si in SUA pentru stabilirea unor tulburari de tip autist.






Ergoterapia, despre ea vorbim asadar. Implicarea in activitati cat mai diverse este extrem de importanta in cazul copiilor autisti. Uneori pot avea un declic, veti descoperi poate ca le place sa puna legumele in supa sau sa spele vase. De acolo, de la acel declic si acea activitate care le face placere puteti construi pe mai departe. Puteti conditiona acea activitate  de executarea unor alte sarcini, foarte simple pentru inceput.

Imi amintesc ca prima, comanda executata de catre David a fost sa arunce scutecul folosit la gunoi. Si asta destul de repede dupa inceperea terapiei. ( in decurs de vreo luna si ceva daca imi amintesc bine

Acum David face foarte multe, prin imitatie ( imitand parintele) a ajuns sa aiba joc simbolic sa se joace de-a reparatul masinii, de-a mersul in excursie etc.

David face si pizza. Nu, nu aluatul. Nu inca, nu n-am simtit pregatita sa umplem toata bucataria de faina :)))
El pune umplutura. De fapt mai intai unge blatul cu bulion.


Apoi in ordine, la sfatul meu pune: sunca, ciupercile, branzica, maslinele. Buni din poza doar tinea tava sa nu se miste.



Rezultatul se vede mai jos.


Stiu ca e greu dar:

  •  trebuie incercate zeci si sute de activitati pana veti gasi ceva care sa faca placerea copilul dar fara a deveni un factor de stimulare negativa;
  • recompensati copilul pentru tot ce face: una materiala -ceva dulce (mai bine o bucatica de fruct) sau cand progreseaza recompensa sociala functioneaza foarte bine:  "Bravo! Esti un baietel cuminte si destept!" Etc;
  • dupa ce activitatea e "fixata" incercati sa variati, sa aduceti elemente noi, e posibil sa respinga la inceput noutatea, nu va speriati!
  • Verbalizati, nu va opriti din vorbit chiar daca vi se pare uneori ca nu intelege;
Implicarea copilului in viata de familie, in activitatile casnice nu e recomandata doar in cazul copiilor cu tulburari de dezvoltare ci si in cazul copiilor tipici. Toti trebuie sa aiba deprinderi de viata autonoma si independenta. Nu vreti sa ajunga la 20 de ani si sa nu stie sa faca o omleta (eu asa am fost). Mi-as fi descoperit talentul culinar mai repede daca mama mea, m-ar fi pus la treaba in bucatarie. In educatie nu e bine sa mergeti pe principiul: "copilul are de invatat pentru scoala si atat"

 Copilul vostru rebuie sa invete sa se descurce acceptabil nu doar la scoala ci si in viata de zi cu zi.














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu