Despre David si Moni sau despre cuplul perfect copil terapeut (2)

Azi e vineri si sunt tare obosita, tocmai m-am intors de la Cluj. L-am lasat pe David la Moni. Remember Moni? Acea Moni care l-a smuls pe David autismului. Nu ca David n-ar mai avea note autiste. Insa acum David e printre noi iar ea ni l-a redat.

Drumurile lor s-au separat adica Moni nu mai e la Gradinita Speciala Malteza, acolo unde experienta iesirii din autism a inceput, si nici David nu mai merge acolo. Mergem la Gradinita din Gilau, dupa cum va povesteam in episodul trecut.

Dar Moni nu-l putea lasa pe David si nici el pe ea. Asa ca dupa o vara lunga, muuuuult prea lunga cu Moni departe; o vara in care noi parintii am facut pe logopezii si  partenerii de joaca ai copilului; am incercat sa gasim o modalitate ca sa punem fata in fata copilul cu terapeutul lui preferat. Nu am cautat vara asta pe nimeni altcineva, nimeni n-ar putea s-o inlocuiasca si nu ne-am lasa copilul pe mana altui psiholog/psihopedagog.

Si unde sa se intample totul: adica terapia, interactiunea, stimularea iesirii din autism? La Moni acasa! Pentru ca Moni si-a deschis casa si sufletul lui David.

Integrarea in gradinita sau despre cum omul sfinteste locul

A inceput gradinita! Cu o saptamana inainte n-am mai avut liniste nici eu si nici tati. Copilul nostru, autist cu acte in regula, urma sa inceapa gradinita de masa. Inscrierea deja facuta in mai n-a fost o problema mai ales ca dna directoare l-a si vazut atunci si i s-a parut ca David e un copil cu o evolutie foarte buna.
Mai incercasam sa-l integram la Gilau in septembrie 2010, habar nu aveam ca David e autitst. Stiam ca e problematic dar medicul de familie ii dadea inainte: "sa mai asteptam 3 luni, nu are semne de autism"etc
Nici macar insotit de tati David nu s-a integrat, era intr-un colt mereu, intorcand aiurea jucarii, tipa de fiecare data cand alt copil se apropia si incerca sa-i intre in joc.

Am primit diagnosticul, am parasit gradinita din Gilau inspre o noua sansa: Gradinita Speciala Malteza din Cluj. Nu pot sa cred ca au trecut 2 ani in care oamenii minunati de acolo, mai ales Moni, au contribuit decisiv la evolutia lui spectaculoasa! Le sunt profund indatorata ca  mi-au primit copilul, l-au iubit si l-au ajutat!

Despre familie si sacrificiu, comunitate si autism (1)

Autismul este o eticheta la moda: am intalnit pe bloguri romanesti celebre avand ca autori oameni pe care ii admiram, expresia : "sunt cam autist". Oamenii aceea chiar nu au idee ce e acela autism!
Acum cateva zeci de ani pretutindeni in lume autistii au trecut prin faza ostracizarii, la inceput oamenii de stiinta au dat vina pe parinti, mai ales pe mame. In anii 40-50 cand nu se stia absolut nimic despre autism se considera ca "refrigerator mothers were to blame"
Incet incet lucrurile au evoluat si mai ales in SUA si alte tari vestice; autismul nu mai este o noutate pentru nimeni.  De ce?
Pentru ca incidenta acestei conditii a crecut atat de mult incat in Marea Britanie e raportat 1 caz la 110 copii iar in SUA s-a ajuns la infioratoarea cifra de 1 la 88 de copii.

De ce castiga teren autismul nu sunt in masura sa spun. Cu siguranta are de-a face cu stilul nostru de viata ca societate. Ne-am indepartat prea mult de ceea ce ar trebui sa fie traiul zilnic. O reintoarcere inspre lucrurile simple inclusiv in copilarie e de dorit: eu as recomanda aer curat, soare si animale.

Despre David si Moni sau despre cuplul perfect copil-terapeut (1)

Scria Moni recent intr-o prezentare ca fiecare copil are nevoie de o persoana de incredere, care sa-i dea un sentiment de securitate dar mai mult decat atat, sentimentul ca este iubit.
Asa este ea, Moni pentru David al meu; este persoana lui, a doua lui mama dar educatorul lui cel dintai. La un moment dat spuneam despre ea ca este "instanta suprema" fata de care David nu indrazneste sa faca ce nu se cuvine.

Se iubesc mult cei doi . Si pentru ca Moni il iubeste atat de mult,  ii ureaza sa aiba cat mai putin nevoie de ea ca terapeut.

 Eu sunt sigura ca relatia dintre ei va fi mereu una speciala.