joi, 8 noiembrie 2012

La Multi Ani, David!

Acum 5 ani, pe 6 noiembrie inca visam la David cu ochii deschisi. S-a nascut abia seara la 19:05. Asa ca toata ziua, nemancata si ametita de nemancare visam la el. La cat va fi de frumos si destept. Cand i-am auzit primul tipat am simtit ca mi se opreste inima, nu cred ca am fost vreodata coplesita de fericire ca atunci.
Iar cand mi s-a spus ca e mititel si sanatos m-am bucurat si mai mult.



Nimic nu s-a schimbat. David este asa cum imi inchipuisem.

Autismul? E un fel de a fi, de a relationa cu lumea diferit de al nostru.

Daca iti accepti copilul si il iubesti asa cum este inveti sa te lupti pentru el si sa gasesti modalitati de a-l ajuta chiar daca nu te scalzi in bani si nu poti oferi 40 de ore de terapie pe saptamana.

Si credinta, credinta  nu doar in D-zeu ci in copilul tau! Copilul simte ca este iubit si protejat indiferent ce boala sau dizabilitate ar avea. Am vazut destui copii ca sa-mi dau seama ca dincolo de aparente se ascunde mult mai mult.


Multumesc, David pentru 5 ani in care m-ai facut un om mai bun! Nu am crezut niciodata ca in mine se ascund astfel de resurse, ca voi putea sa lupt pentru ceea ce iubesc, ca ma voi simti curajoasa ca o leoaica. Si mai ales ca as putea fi vreodata asa de iubita.
Multumesc pentru ca m-ai invata sa apreciez tot ce am si fiecare zi in parte si sa recunosc ceea ce conteaza cu adevarat. Ca nu ma lasi niciodata sa uit care e scopul meu pe acest pamant si ca nu ma mai impiedic de nimicurile zilnice; ca m-ai invata sa zambesc si la lumea proasta si rea; ca m-ai ajutat sa inteleg ca am multe de impartasit si ca fara tine as fi fost atat de saraca sufleteste.

La multi Ani, pui mic! Sa cresti mare si sanatos!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu