sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Dezvoltare emotionala si joc sau despre Mickey & Co

Le sunt recunoscatoare celor care produc ouale Kinder pentru ca au scos pe piata seria cu personajele din "Clubul lui Mickey Mouse". Cam de atunci, de vreo 8-9 luni. a inceput si adevaratul joc simbolic la David. Se uita la Clubul lui Mickey Mouse la calculator, pune pauza si incerca sa reproduca ce a vazut prin jocul cu figurine de plastic. Nu era greu sa-mi dau seama ca-i iubea deja pe cei din gasca lui Mickey care au devenit curand Mickey-duti :))))

Asa am inceput si eu sa inteleg de ce dau baniii parintii pe diverse figurine cu personaje din povesti sau desene animate pentru care copii fac o pasiune. Pentru ca ele: personajele, povestile, desenele frumoase adecvate varstei contribuie in mod decisiv la dezvoltarea cognitiva, comportamentala si mai ales emotionala a copiilor.



La inceput a fost perna de la  "Mosh Caciun" pe care a strans-o multa vreme in brate.Nici acum nu o neglijeaza!

Iar peste mine a dat norocul intr- o zi cand am gasit intr-un second hand un Mickey de plus de 50 cm la 12 lei. Varianta noua e cam 90 RON si drept sa spun nu prea-mi venea sa dau o avere pe un plus fie el si Mickey.

Oricat de mare si tare e Mickey, David a adormit de multe ori cu capul pe el iar dupa vreo jumate de ora erau trasnpirati si copil si papusa.
Si pe afara l-a cam dus ( desi i-am spus ca Mickey e companion de casa) asa incat a avut nevoie de cateva dusuri saracul Mickey. Mami a facut teatru de papusi cu Mickey si alte plusuri, interpretand roluri ca sa stimuleze copilul si sa-l invete ce-i aia alteritate in limbaj si functie de comunicare.


Povestea cu Daisy de doar 25 cm  ( mami nu e bogata :D ) a fost cam asa: noi doi in Auchan...

"Daisy Daisy ! " a exclamat David cu bucurie. Pana sa apuc sa zic ceva a si insfacat-o din raft, a strans-o in brate si a pupat-o cu drag.
"Am fost cuminte, mama!" mi-a spus imediat .( asta in loc de: "cumpara-mi-o ca am fost cuminte")I-am spus ca o luam pe Daisy de plus cu noi cu conditia sa fie cuminte ca altfel o returnez la Auchan. David n-a mai lasat-o in brate, i-a dat-o personal casierului s-a scaneze. 

Goofy a sosit ieri: nou-nout tot de 25 de cm de la Metro. Tot asa, l-a luat in brate si nu l-a mai lasat.

Daisy, Mickey si Goofy se uita la "Clubul lui Mickey Mouse" zilnic asezati pe scaunelul lui David. El ii aseaza frumos. Ei stau cuminti ca niste actori care se uita la propriile lor filme :)) David se uita asezat in pat impreuna cu tati. Tati il ajuta sa raspunda la intrebarile lui Mickey si deja aproape ca NU mai are nevoie de  promptare din partea noastra ca sa raspunda.

Seara adoarme cu unul dintre Mickey-duti in brate. Are la ce sa se gandeasca si sa viseze. 

Pentru ca acum  David gandeste si simte si ne face partasi la viata lui iar eu sunt FERICITA ca are preocupari normale pentru varsta la care e: ca are pasiuni, ca ii plac Minnie si Tigrul si Winnie Plus, ca a inceput sa scrie singurel, ca mananca singur, ca a inceput sa se imbrace si sa se dezbrace.

Imi dau voie acum (dar numai uneori) sa visez si eu cu ochii deschisi la lucruri frumoase cum ar fi prima zi de scoala, serbari si desene in tempera. Numai uneori... in majoritatea momentelor eu, tati si David, Moni si d-na educatoare facem CEVA ca sa ajungem pana acolo!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu