marți, 28 august 2012

Trei ani, sapte luni si patru zile sau despre rabdare si... olita

Tati a fost atat de incantat de vestea ca vom avea un bebe incat a cumparat olita inca de cand eram insarcinata in 16 saptamani. Sa aiba de toate feciorul de la bun inceput! Tocmai aflasem ca e baietel si imaginatia noastra ( mai ales a mea) tesea deja jocuri si evenimente cu el si pentru el.

Baiatul mult asteptat a venit, totul fusese in regula, nimic nu ne daduse motive speciale de ingrijorare. Doar (in) evolutia lui de pe la 6 luni ne-a cam mirat. Dar cum v-am mai spus, medicul de familie ne-a adormit mereu vigilenta.

Eu m-am stresat putin cu ideea de olita si antrenamentul potrivit ascultand povesti de mamici care spuneau ca ai lor fac de pe la 1 an la olita ...ohooo!!!  Nu ascultati astfel de povesti, fac rau la moral si nu prea sunt adevarate!
Tati, parinte mai experimentat, mi-a zis ca de fapt copiii cand sunt pregatiti, inteleg despre ce e vorba, imita adultul si se aseaza singuri pe olita. Eu: nu si nu!

N-am exagerat foarte tare, am incercat sa-l pun pe olita in vara lui 2009 de cateva ori , insa piticul sarea ca ars, incercasem imbracat sa nu se sperie si tot degeaba, el rontaia olita...
Am mai cumparat cam 10 perechi de chilotei frumosi pentru un baietel mititel si il lasam in chilotei, insa  "catelul "meu facea pipi peste tot fara sa-i pese, nu parea sa-mi inteleaga frustrarea :(

"Gata, e clar, nu-i place olita, tati mai luam una ca nu saracim!" mi-am instruit sotul. Nici a doua n-a avut mai mare succes dar cand odata l-am vazut facand asta:

mi-am zis: "gata e clar e o chestiune de zile, saptamani. Era tot 2009, septembrie, avea 1 an si 10 luni.



Si am renuntat peste iarna, nu e potrivit sa incerci iarna sa dezveti copiii de scutecel. Si am continuat vara urmatoare si tot degeaba, copilul nu voia si pace!

Iar dupa diagnostic am inteles: neurologic copilul nu era cum ar fi trebuit sa fie la varsta de 3 ani, mental nu era la 3 ani, logic ca nu intelegea ce e cu olita.

Iar cand am auzit de la "specialisti" ca e nevoie de un training special pentru copiii autisti in care terapeutul se inchide in baie cu copilul, ii da sucuri multe si ii repeta tot timpul:" baie" "olita"" pipi" etc la modul cel mai robotizat cu putinta, m-a inecat plansul.

Norocul nostru, (ba nu, stati, nu e noroc, e binecuvantare!) se numeste Moni. Ea m-a linistit si m-a rugat cu calmul ei tipic sa mai am rabdare ca ma anunta cand e cazul. Moni! Moni va face si obiectul unei postari viitoare despre cum sa alegeti terapeutul copilului :)

Dupa 5 luni in Gradinita Malteza si 3 luni de lucru -adica terapie individuala cu Moni (cam 5 ore pe saptamana),  tot ea mi-a spus la inceput de mai 2011: "acum poti  sa-l pui pe olita acasa" In aceeasi zi ea il pusese la gradi pe olita,  a fost cam suparat, a plans dar a stat.

Cunoasteti gustul victoriei? E dulce nu-i asa? Simplul fapt ca David a stat pe olita mi s-a parut de necrezut si parca era sarbatoare pentru mine ( Da, marturisesc ca imi pierdusem increderea in fiul meu!)

Deja de a 2 zi, Moni il lasa singur ( asa credea el) la baie pe olita. David nu protesta. Olita de la Gradi era pusa intr-un scaun cu spatar taiat in forma de cerc tocmai pentru a da copiilor impresia ca stau tot pe un scaun :)

Am inceput acasa, a fost singura data cand am folosit drept recompensa dulcele: zahar, miere, M&M si muzica...MTV ne-a salvat, ziceti ce vreti despre tembelizor, noua ne-a folosit in cateva situatii. Dar nu m-am omorat cu pusul lui David pe olita ( mama denaturata ce sunt :)))), cred ca a fost maximum de 2 ori pe zi. Copilul mituit cu zahar statea si se uita la MTV :)) dar nu facea la olita. Tot pampersul era toaleta preferata.

Pana intr-o zi cand mami s-a enervat ( cand mami se enerveaza se intampla lucruri bune!!! ) si si-a dat seama ca este manipulata de un copil de trei ani si ceva. Copilul care se juca afara in nisip imbracat doar cu chilotei o lua pe mami, o tragea de mana, o ducea in casa si ii arata cu degetelul pampersul.:" iiii" atat zicea.
Cum ii punea mami pampersul baiatului, cum se umplea sa dea pe afara.

"Deci stii la ce foloseste pampersul, anticipezi nevoia si te poti abtine" i-am spus ca si cum sarmanul copil putea intelege ceva. "De astazi nu mai punem deloc pampers"
In aceeasi zi a facut la olita. Cu pipi a fost usor,  de restul ne-a fost cam teama si ne abtineam cu zilele dar a trecut, si-a invins teama.

Iar eu am fost acolo, am trait asta si sunt recunoscatoare.

Trei ani, sapte luni si 4 zile de pampers.

10 iunie 2011 este o zi pe care n-o voi uita niciodata, ziua cand din bebelus David s-a facut copil!

Pentru voi, dragi parinti:

1. Copilul nu poate fi fortat, el trebuie sa fie indeajuns de "crescut" din punct de vedere psihic si neurologic pentru a face tranzitia inspre olita
2. Majoritatea copiilor  neurotipici nu vor face la olita inainte de 1 an si vreo 8 luni ( in mod voluntar si constient ) dar in general se accepta 24 de luni ca fiind media. Peste aceasta varsta e destul de ciudat sa nu imite adultul. Daca nici la 36 de luni nu reusiti atunci e ceva bai cum se zice pe la noi. Nu e neaparat sa fie "full time autism" poate are o alta problema medicala sau o intarziere de dezvoltare nu chiar atat de grava.
3.Daca accepta sa fie pus pe olita deja, incurajati-l rasplatiti-l, laudati-l chiar daca nu face nimic, nu e timp pierdut!
3. Daca credeti ca ajuta, decupati un scaunel cu spatar si plasati olita acolo,  i se va va parea ca sta pe un scaun
4.Fiti consecventi, daca ati spus copilui ca renuntati la pampers ( si el chiar intelege asta) tineti-va de cuvant.
5. Fiti echilibrati, asadar, lucrati cu copilul dar invatati sa aveti rabdare.

Vorbim despre copiii nostri pe care-i iubim si mai apoi ii educam!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu